Cum mai spui sau cum mai auzi:

„Nu mă omor după sex!”

„Nu-mi MAI place sexul!”

„Niciodată nu mi-a plăcut sexul.”

„Nu prea îmi place sexul.”

„Nu prea mă omor după sex.”

Știi că minți, nu? Sau, cel puțin, știi că nu acesta este adevărul, nu?

Majoritatea clientelor mele care ajung în coaching pentru că sunt în depresie, pentru că nu-și ating maximul de potențial în business/job, pentru că nu se mai înțeleg cu familia, cu soțul, copii, pentru că au probleme cu greutatea, pentru că sunt ancorate mental în pierderi grele financiare sau emoționale, pentru că nu mai sunt creative, au de fapt mari probleme de rezolvat la capitolul FEMEIE – FEMINITATE – EROTISM.

Nu este vorba că nu-ți place sexul și punct, este vorba că nu-ți plac circumstanțele în care se întâmplă sau în care, până acum, s-a întâmplat. Mă gândesc, ce-ar fi să nu-ți placă – sărutările, mângâierile, toți senzorii treziți?

E atât de sănătos pentru minte și trup că sigur e nevoie să reintre în viața ta.

Pentru că mă adresez femeilor, nu consider că există chiar un procent atât de mare de femei ce au probleme fizice sau psihologice care să le facă medical incapabile de această plăcere.

Subiectul este atât de amplu încât aș putea scrie o carte și încă ar mai fi de adăugat.

Tu ce sau câte bifezi dintre motivele de mai jos:

Nu ai apucat, sau nu ai știut, sau nu ai curaj să-i explici partenerului că preludiul trebuie să fie mai amplu decât actul în sine.

Preludiul, pentru actul următor, este nevoie să înceapă imediat după orgasm – dacă a existat unul, sau imediat după încetarea actului sexual.

Preludiul nu înseamnă doar mângâieri, pipăieli, cuvinte șoptite în ceafă sau ureche, sau un simplu „ce te-aș f…”

Preludiu înseamnă atenție erotică sau romantică menită să țină activă mintea, dorința și activat corpul în așa fel încât fiecare să-și facă, cu dorință și pasiune, program, planuri, timp pentru sex sau dragoste.

Preludiu înseamnă și mesaje, surprize, atenție, gesturi, planuri, comentarii sexy, poze incitante, etc. Iar dacă tu știi cât de important este pentru tine, preludiul poate începe doar în mintea ta, fără să-l mai aștepți de la el: )

Nu ai curaj să-i spui ce-ți place, cât îți place, cum îți place, unde îți place, în ce condiții îți place.

Ai probabil activat un program de „fată cuminte” care te sabotează. Sau probabil ți-e frică/rușine/jenă să-i spui gândindu-te la ce părere și-ar face, existând posibilitatea să-l pierzi sau să primești un comentariu căruia să nu-i faci față.

Ești învățată să aștepți să vezi ce poate el să-ți facă, cum poate el să te excite, în loc să fii atentă la cum poți tu întâi să-ți activezi mintea sau corpul și să le menții acolo.

Abia apoi să vezi ce-ți oferă celălalt. Fiecare este dator să-și excite mintea și corpul, nu să le lase pe seama celuilalt. Apoi împreună să se bucure de act.

Dacă vreunul are probleme „tehnice”, corect este să-i spună celuilalt ca el/ea să nu o ia personal și să-i știrbească lui/ei din moment.

V-ați apropiat atât de mult și v-ați familiarizat atât de mult unul cu celălalt încât sexul nu mai pare potrivit, practic v-ați „înfrățit”.

Intimitatea crește prin repetare și familiaritate iar erotismul este estompat de repetare și rutină. Cu cât vă cunoșteți mai bine, cu cât sunteți mai intimi, cu cât sunteți mai familiarizați unul cu celălalt, cu atât mai repede dispare erotismul.

Erotismul este hrănit cu puțină nesiguranță, noutate, egoism sexual.

Ce înseamnă egoism sexual? Adică, în timpul sexului, fiecăruia să-i pese de el. NU mă refer aici să ajungi la violență, lasă extremele, doar înclină puțin balanța înspre egoism. Sunt femei care spun: „eu termin mai greu și nu vreau să-l chinui pe el”.

Atunci când îți pasă de celălalt, când acolo ai înclinat balanța, focusul se mută la el, excitația dispare din tine.

Cum muți focusul la tine, uite un exemplu: în loc să faci sex pentru că lui îi place sau pentru că el are nevoie sau pentru că așa trebuie sau pentru că vrei să fii cool… fă sex pentru că ție îți place la nebunie.

Adică montează-ți mintea că ție îți place, chiar dacă acum pare o minciună. Mintea ta crede ce tu îi spui, ce ție îți spui cu un oarecare grad de convingere.

Dacă asta ai să susții, dacă așa ai să te lauzi în fața ta sau a altora, atunci așa va fi.

Ai nevoie să-ți schimbi starea din „of, iar?” în „oh, vino!”. Spunând asta ai să vezi că muți focusul pe tine și nevoile tale, AI DREPTUL SĂ-ȚI PLACĂ MUUUULT!

„Nu mai avem pasiunea de la început, dar așa e normal după o anumită perioadă”.

Pasiunea de la început era născută de noutatea situației, nu era ceva la care voi ați lucrat mult. Poți aduce în orice moment, punându-ți mintea la muncă, noutatea în cuplu.

Schimbă locul în care îl faci: ieși din dormitor, ieși din casă, ieși din curte :).

Poate ești prea dezbrăcată, poate ești prea îmbrăcată, poate planifici prea mult, poate nu planifici deloc, poate e mereu lumină sau mereu întuneric, schimbă limbajul, schimbă tonul, schimba volumul, schimbă „îndemnurile”, schimbă până nu e nevoie să schimbi partenerul său până nu ești tu schimbată sau înlocuită.

Sună crud, dar fă ceva, nu te mai aștepta să primești fiindcă doar ți se cuvine. Fii tu atrăgătoare inside-out.

Răspunde-ți corect la întrebarea asta: Dacă ai fi în locul lui, tu ai vrea să faci dragoste sau sex cu tine?

Gândește-te la atitudine, starea pe care o ai în general, felul în care ești aranjată în general, felul în care faci dragoste sau sex, corpul pe care simți că îl ai, atitudinea față de viață, cât de sexy ești prin voce, apariție zâmbet, atitudine… etc

Ce ți-ai răspuns?

Reține, tu nu faci toate astea pentru el ci pentru TINE. Tu pe tine te construiești, el e doar o „victimă colaterală” :).

Nu are importanță dacă te construiești dar el nu vede, tu vei fi deja construită pentru următorul partener.

Corpul tău nu mai arată ca înainte ca pe vremea când îți plăcea să faci dragoste sau nu ai corpul pe care ți-l dorești dar niciodată nu l-ai avut.

Și asta înseamnă că ți-e rușine, nu? De fapt nu de partener îți este rușine, ci de tine.

Nu de el îți este rușine, tu nu știi cu adevărat ce crede el pentru că tu nu ești în mintea lui, ci este vorba că pe tine nu te mai excită corpul tău. Pentru că noi facem prima dată dragoste/sex cu noi, în minte, apoi cu celălalt.

Și tu, practic, îl pedepsești pe celălalt și pe tine pentru că tu nu ai grijă de corpul și mintea ta. Ți se pare corect?

De asta ne plac așa de mult sau nu ne plac oglinzile când facem dragoste, pentru că ne vedem pe noi, trupul și privirea noastră și asta ne intensifică părerea noastră despre noi, bună sau rea.

Femeile așteaptă întâi să-și modeleze corpul și apoi să facă sex. Fix pe dos. Schimbă-ți atitudinea, fă sex și corpul va veni la pachet, apare motivația și pofta de viață.

Ți-e lene să te aranjezi, să te pregătești pentru sex pentru că ești foarte obosită.

Asta-i o scuză care poate fi ca subscuză pentru oricare dintre motivele de mai sus.

„Ei, Elis, numai de asta nu mai am eu chef la vârsta mea!”.

Asta îmi arată că nu te iubești, că nu ești atentă la tine. Nu mă lua cu „dar mă iubesc!” Iubire înseamnă sacrificiu, înseamnă să arăți fapte nu doar cuvinte și intenții, înseamnă să faci și ce n-ai avea chef să faci doar pentru că celălalt are nevoie. În căzut tău, celălalt ești tu.

Și ai nevoie! Mintea, sufletul și corpul tău au nevoie. Dar mai mult ca sigur deja te privezi și de altele.

Are cineva un manual de utilizare al corpului în care este stipulată vârsta până la care este etic să faci sex/dragoste? Nu!

Ți-a intrat în cap că partenerului tău îi place „prea mult sexul”.

Te cred, când pui așa problema, pare că te supui la ceva. Întrebarea este de ce ție nu-ți place? Răspunsul îl găsești tot în unul dintre motivele de mai sus.

Nu merită să fac sex cu el, m-a supărat.

N-am să intru aici în motivele pentru care el te-a supărat, ar fi prea multe… de la m-a înșelat la nu mă ajută cu copiii.

Doar am să te întreb: Îl pedepsești doar pe el, sau și pe tine? Ți-ai propus un timp anume? Pentru cât timp ți-ai propus să te privezi de sex?

Ai discutat cu el, i-ai spus intenția ta? Îl privezi de câteva zile sau luni, sau ani?

Ai putea să ajungi la altă pedeapsă, una care să nu te includă și pe tine?

Poate ar trebui să-l pedepsești cumpărându-ți el ceva scump sau ceva ce îți dorești de mult timp, sau singură să-ți cumperi ceva iar pe el doar îl anunți.

Poate îl poți pedepsi ducându-te la operă sau balet. Poate îl poți pedepsi dând o petrecere sau punându-l să facă o donație către ce tu alegi.

Pedeapsa despre care vorbesc este, de fapt, felul faptic prin care celălalt depune efort, nu doar vorbe să te ajute să înțelegi și simți că el chiar regreta și îi pare rău.

Sunt atât de multe feluri în care cineva să-și spele păcatele, prin care să dovedească că îi pare rău.

Statisticile arăta că pentru a spăla complet sau suficient o durere din spatele unei greșeli sau a unei fapte intenționate, mintea, sufletul, au nevoie de cel puțin 5 fapte pozitive la fel de intense emoțional precum fapta care a deranjat.

El nu are de unde să știe asta, dar tu poți cere încurajându-l și semnalându-i după fiecare acțiune-pozitiv-surprinzătoare :), cât de mult te ajută.

Îți dau un exemplu, ești în supermarket și cineva te lovește din greșeală la glezna cu căruciorul. cam dureros, nu?

Îți spune scuze și pleacă mai departe. Tu simți durerea, auzi scuzele, dar simți că nu acoperă durerea și-ți vine să-i strigi ceva în completare.

Dar dacă acea persoană ar fi reacționat așa: „Ooooo, scuză-mă, unde mi-or fi fost ochii!”. Apoi se apleacă să te mângâie pe gleznă continuând să-și ceară scuze.

Tot ea continuă „Uite lăsă-mă pe mine să te ajut până la mașină, of, ce rău îmi pare, îmi cer mii de scuze”. Și toate astea în timp ce te mângâie pe spate afectuos.

Te întreb eu, îți mai vine să-i spui ceva de dulce înapoi? Nu, pentru că a fost echilibrată balanța durere/vindecare, tu ai simțit clar că regreta, și nu a mai rămas în tine durere care să vrea să iasă prin cuvintele pe care le-ai fi spus sau chiar acțiunile pe care le-ai fi putut face.

„Da Elis, dar asta îl doare cel mai tare!”

Te cred, dar cu ce te ajută pe tine atâta timp cât și tu vii la pachet?

Eram încă căsătorită și foarte supărată, extrem de supărată pe soțul meu.

M-am trezit într-o dimineață atât de doritoare să fac sex încât îmi venea să-l pocnesc văzându-l cum doarme. Nu doream să-l bag în seamă.

Apoi mi-am spus: „Cât de nebună să fiu să-l am în pat și să nu-l solicit! Câte femei n-ar dori să fie în pat cu un bărbat acum, dar nu sunt”.

Așa că am trecut la acțiune cu maxim de egoism activat. A fost una dintre cele mai fierbinți partide pe care le-am avut în toată viața mea.

Crezi că mi-a fost ușor să încep eu în condițiile în care eu eram supărată? Oooo, nu!

Dar de atunci și-a spălat greșelile cerându-i ceva ce doream.

Poate ți-ar plăcea să-l pedepsești fiind sclavul tău în pat… fii creativă.

Am probleme atât de mari/pierderi atât de dureroase, încât numai asta nu am în cap.

Te înțeleg, am fost acolo. Dar te întreb, vrei să rămâi în durere: De ce simți nevoia să rămâi acolo, să te pedepsești?

Știai că erotismul este cea mai rapidă și ușoară cale spre vindecare? Știai că erotismul îți poate cel mai ușor distrage atenția de la suferință?

Dar tot tu ai nevoie să îl activezi, nu e o pilula pe care o iei și se declanșează.

Nu vorbesc despre o simplă stare de excitație de moment, ci vorbesc despre erotismul pe care să îl aduci prin felul în care te îmbraci, prin atitudinea ta, prin mersul tău, prin glumele tale, prin tot ce te face să te simți VIE și FEMEIE.

Nu găsesc cu cine să fac.

Dap, te cred. Cât e de mult de spus aici!

Când toată lumea vorbește despre diferența păcătoasă dintre a face dragoste și a face sex, te înțeleg că ți se activează programul de fată cuminte și începi să faci calcule.

Of, deja am fost cu X bărbați… cu câți trebuie să mă mai culc până găsesc unul care se implică și care vrea și dragoste nu doar sex? Ei bine, cu câți e nevoie! Păstrează balanța și nu te du în extreme.

Acum, uite, nimeni nu este măsura tuturor lucrurilor și fiecare avem cifrele noastre în cap din educația primită. Principalul este să fii atentă la tine, la ce vrei, la de ce vrei sau la ce ai nevoie. Nu mai calcula ce ar spune X. Ai vreun kilometraj la bord?

Ai drept credința o afirmație ca de exemplu: „dacă nu-i dai sex unui bărbat, va pleca la alta”.

Sună tot a obligativitate pentru minte și tu îți dai voie să faci sex doar din frică că nu cumva să-l pierzi, nu din plăcere. Bărbații simt diferența, ca și noi, simt când tu faci dragoste din obligație sau din plăcerea de a face dragoste nebună cu ei.

Indiferent cât sex din obligație dai, el, asta dacă nu-ți mărturisește nemulțumirea lui și nu caută împreună cu tine o soluție, va căuta o persoană pe care să o excite, impresioneze, uluiască cu abilitățile lui sexuale indiferent dacă aleg să o facă prin: sex-texting, porno, video chat, masturbare, flirt, își face o amantă, recurge la o prostituată, masaj erotic, sau doar în imaginația lui, masturbându-se.

Practic el căuta pasiune și noutate, dar se alege cu ce poate.

Realitatea e că dacă privezi pe oricine de o nevoie mare și importantă pentru el/ea, la un moment va găsi o cale să o satisfacă conștient sau nu, într-un fel sau altul.

„Consider că sexul este animalic, mie îmi place să fac dragoste”.

Când faci dragoste te referi la faptul că în acel moment simți grijă și iubire față de celălalt, că ai nevoie și tânjești după grijă și iubire din partea celuilalt, că există o contopire mai presus de orice, că există un control al inimii, că există o conectare a spiritelor voastre, că există foarte multă emoție… și că te poți laudă cu asta.

„Fată, a făcut dragoste cu mine, nu sex!”. Pentru că în mintea noastră de femei, dacă un bărbat face dragoste cu noi ne iubește, îi pasă de noi. Dacă face sex ne folosește.

Când intimitatea se prăbușește în contopire, cea care împiedică dorința nu este lipsa de apropiere, ci chiar apropierea prea mare, cunoașterea prea detaliată.

Eu aș spune că dacă face sex cu tine, înseamnă că te consideră irezistibilă, puternică, asumată și asta pentru că nu poate face sex fără tine, doar și tu te-ai implicat… și asta a ieșit.

Nu se poate ca unul să facă sex iar celălalt să facă dragoste. Este ca și cum într-un duo unul ar dansa vals iar celălalt paso doble. Trebuie să se dea unul după celălalt până la urmă.

Femeile au activat în minte programul de „a face dragoste” și asta pentru că ele întâi vor să bifeze iubirea, deci „să faci dragoste” decurge din a te îndrăgosti, pare mai „cuminte”, spiritual și romantic, abia apoi ele sunt gata să facă și sex.

Dar uneori e prea târziu pentru că în mintea lor apare: Cum să mă comport așa după atâta timp?… „O să zică că am înnebunit!”, „O să mă întrebe ce mi-a venit, mi-e rușine/jenă!”.

Bărbații în schimb țintesc iubirea prin sex. Ei simt că sunt iubiți când primesc ce le place, sexul. Adică vor întâi sex ca să poată da dragoste pe când femeile vor iubire ca să poată da sex.

Ăsta da paradox în potriviri.

Nevoile tale

Asta nu înseamnă să sari direct în pat crezând că ai să primești iubire.

Toate astea sunt la nivel subconștient.

Atunci când doar nevoia de „a face dragoste” se activează iar și iar tu nu te iei pe tine și nevoile tale fizice în calcul, focusul tău este „el” sau cel mult „voi”, astfel… „ioc” pasiune. Este doar activată o conexiune emoțională.

Dar pentru Dumnezeu Sfântul suntem pe o planeta materială cu un corp material ce are așa de mulți senzori ce au nevoie să fie activați și care dau atât de multă plăcere! Oooooo, nasol, „plăcerea carnală” interzisă atâtea veacuri și pe care o conținem în ADN-ul nostru !

Știu și simt că să faci dragoste e ce avem nevoie spiritual… dar domne, (nu „Doamne”, pentru că el ne dă voie, el ne-a creat și ne iubește oricum), dacă mi-ai dat un Lamborghini lasă-mă să-l folosesc altfel de ce a mai fost creat, de ce s-a mai permis construirea lui cu așa opțiuni? Promit să-l conduc doar pe unde permite „legea” fără să produc daune lui sau altcuiva de vreun fel.

E trupul TĂU, e cu adevărat singurul bun, singura ta posesie pe lumea asta. În rest, casă, mașină, terenul, avionul toate sunt ale tale atâta vreme cât plătești impozitele. Ia încearcă să nu le mai plătești și vezi ce se întâmplă.

De aceea e important să înțelegi că tu poți alege să faci ce vrei și ai nevoie cu corpul tău, fără ca cineva să-și permită să-ți pună ție limite. E absurd ca o ființă de pe această planetă, care evident nu îi aparține, să decidă asupra corpului unei alte ființe.. Atâta vreme cât folosindu-l ție îți aduce foloase și nu rănește pe nimeni direct… atunci e corect.

Ce faci în continuare

Sexul are ca baza pasiunea și erotismul și este varianta mai egoistă. E varianta mai incitantă, mai energică, mai dinamică, mai atentă la corp și ce simți cu el și în el. Nu spun că lipsește total spiritualul, doar că e tras puțin pe dreapta. Cum și din varianta „a face dragoste” nu lipsește de tot dorința carnală, doar că e amorțită de inimă.

Deci, conform principiului „Acolo unde se poate puțin, se poate și mai mult„, avem dreptul să decidem ce procent avem nevoie și ce procent vrem din sex sau dragoste.

Când alegi doar una dintre ele pe termen lung sau nedefinit, fără să-ți dai voie să încerci și cealaltă variantă atunci apare întrebarea: Ce te ține? Ce credințe limitative ai?

Fii echilibrată, nu alege doar o variantă, dă-ți voie să experimentezi, e dreptul tău.

Atâta vreme cât nu este viol, amândouă variantele de raport sexual includ un anumit procent de iubire, respect, admirație, conectare, atenție, contopire, suflet… doar că procentele sunt diferite.

Dar dacă îți place să faci sex/dragoste, în schimb partenerul tău nu vrea? Stai liniștită, am să fac un articol și despre asta :).