Cu câțiva ani buni în urmă, am avut o realizare șocantă despre mine.
Mi-am dat seama că deși mă mândresc cu capacitatea mea de a-mi asculta corpul, sufletul, de a fi blândă cu mine și de a avea încredere în intuiția mea… de fapt la unele capitole din viața mea așteptările mele față de mine erau atât de mari încât intrasem pe un teren periculos.
Regulile ca o cușcă
Îmi creasem o cușcă din care nu puteam ieși decât evoluând brusc, rapid, fără greșeală, de fapt o închisoare – am creat o cușcă de reguli rigide pe care le-am respectat religios.
Eram convinsă că urmărea strictă a acestora era un lucru „spiritual” de făcut pentru a evolua rapid, deși știam și simțeam ce conțineam, ce toți conținem și ne este destul: iubire infinită.
Făceam o mulțime de tehnici pe care le strânsesem din cărți și cursuri. Și serios, am avut reguli pentru TOT:
- Eu mănânc asta, nu mănânc asta;
- Eu beau asta, nu beau asta;
- Spun aceste tipuri de lucruri, nu spun acestea;
- Mă întâlnesc cu oamenii ăștia, nu cu aceia;
- Trebuie să mă culc la ora asta, mă trezesc la ora asta;
- Trebuie să cheltuiesc bani pentru astea, dar nu pentru astea;
- Trebuie să fiu atentă la toți oamenii cu toate sufletele lor, pentru că pot să-i ajut;
- Trebuie să fac această acțiune de caritate;
- Trebuie să fac mișcare zilnic;
- Trebuie să scriu în jurnalul meu de recunoștință de două ori pe zi;
- Citesc doar aceste tipuri de cărți (și niciodată acelea);
- Am de repetat de atâtea ori afirmațiile astea;
- Meditez de două ori pe zi;
- Yoga este biserica mea, trebuie să fac zilnic.
- … și lista continuă.
Mă simțeam cumplit de vinovată dacă ceva nu îmi ieșea. Aveam impresia că nu am să reușesc să evoluez întorcându-mă în vreo zonă de confort.
Evident că am avut o evoluție rapidă, evident că rezultatele erau multe și frumoase.
Dar această rigiditate m-a sufocat. De asta alergătorii de viteză au distanțe scurte, ca să poată fi în viață la final :).
Pe vremea aceea îl ascultam învățând de la Gary Vaynerchuk. El spune:
„Eat shit for two years and you will eat caviar for the rest of your life”.
(Mănâncă rahat timp de doi ani și vei mânca caviar pentru tot restul vieții).
Are sens ce spune el, dar muncă fără pauze, fără relaxare, la un moment dat se întoarce împotriva ta.
Eu acum aș adăuga: Mănânci caviar dacă mai apuci :)).
Ce ai nevoie este să fii atentă la tine, la nevoile tale acute, la ce poți tăia de pe listă, pentru cât timp. Să avansezi în ritmul TĂU maxim de zi cu zi, să-ți dai voie să ai și zile mai slabe fără să te simți vinovat sau să calculezi cât pierzi. „No, da’ unde-i graba?!”.
Decizia
Așa că într-o zi am decis să fac ceva radical: renunț la toate și să văd ce se întâmplă. Să-mi dau voie să le conțin deja, fără să le verific, fără să le impun.
Am decis să fiu blândă cu mine și să îmi permit orice. Orice vreau, orice excepție, orice comportament, să încerc tot.
Voi fi sinceră, la început mi-a fost frică de acest mic experiment.
Fără reguli e foarte dificil să trăiești, nu-i așa, așa suntem educați, NU?
Eram îngrijorată că voi ieși din cursă, de pe drumul meu, că nu voi mai ajunge niciodată la țintă.
Îmi era dor de CORPUL MEU PE CARE L-AM AVUT DINTOTDEAUNA.
Blândă voi începe să mănânc chiar și fast-food, să beau băuturi răcoritoare și să mă las de orice tehnică, exact asta mi-am spus. De azi am voie orice comportament. Da, știu la ce te gândești :)), chiar orice comportament.
Ce s-a întâmplat după
Dar știi ce? Exact opusul s-a întâmplat.
Când am renunțat la toate regulile mele grele și de fapt am avut încredere în corpul și sufletul meu, s-a întâmplat ceva care mi-a izbit mintea…
Am fost atrasă în mod natural de dorința de a nu mai mânca deloc între mese, de perna mea de meditație și de jurnalul meu, dar FĂRĂ dogmă și doctrina, fără reguli, fără limite, doar cu atenție la mine și blândețe, muuuultă blândețe.
Doar mă admiram. Am început să lucrez cu spor, atentă la mine, fără să mi se mai activeze vina care apărea când îmi permiteam să ies la un film.
Găseam atât de ușor să fac tehnicile care mă ajutau să închid atât de natural frigiderul său de a îmi tăia pofta de alimente ce altădată mă alinau.
A fost atât de eliberator. M-am simțit ușoara, liberă de griji, reguli, ore fixe, gramaj fix, timp limitat. De atunci am în fiecare celulă a corpului meu credința că eu am timp pentru de toate: distracție, munca, clienți, îngrijirea corpului, copii, întâlniri, evoluție, sport, relaxare, masaje… chiar le fac pe toate.
Toate astea au început să dea rezultate în corpul meu aproape instantaneu.
Mi-am adus iar corpul meu la măsura S de la măsura M- L în doar 6 săptămâni, fară să îmi propun acest interval.
Și lucrul amuzant este că aș fi putut să-mi dau libertatea asta în orice moment al vieții mele. Puterea a fost – și va fi întotdeauna – în propriile mele mâini. La fel și cu tine.
Și tu poți, dacă te ajuți
Toată lumea mă întreabă acum ce e nevoie să facă pentru a avea rezultatele mele, sperând să le dau vreun fel de formulă sau reguli specifice cu pași clari ce funcționează pentru toți.
Da, am pași, dar sunt pași de ghidare raportați toți la TINE. Eu te îndrum spre ce ai nevoie să fii atentă, cu ce să începi, cu ce să continui. Ritmul este al tău, nu impus de mine.
Evident că entuziasmul meu și tehnicile mele te scot din ritmul în care acum ești dar îl adaptăm la tine în fiecare zi, pentru că vrem ca transformările să fie pentru toată viața, nu doar pentru „până la petrecerea X, salariul Y, până te măriți” :)).
TU ai puterea de a te elibera oricând. Nu sta și visa la reguli, formule fixe care să-ți aducă rezultatele pe care le vrei în fix X timp. Se poate și asta. Dar pe ce perioadă, cu ce riscuri, cu ce entuziasm și poftă de viață?
Deci, spune-mi, ce reguli îți impui acum?
La ce reguli renunți? La ce aplici blândețea? Știi să o provoci în mintea ta?
(Scrie în comentarii mai jos să rămână scrise și revin-o când vrei să le verifici.)
Doar spune-ți:
De azi îmi permit orice, sunt liberă!
De azi nu mă mai învinovățesc de nicio absență de la sport.
De azi mănânc doar ce-mi place.
De azi am timp pentru orice.
Dar fii convingătoare, dacă cineva ar fi lângă tine, să-l/o poți entuziasma și pe el/ea.
Apoi, ca experiment, petrece o săptămână încălcând propriile reguli, propriile dorințe de reguli dar fă-o relaxat, asumat, fără urmă de frică sau teamă.
Relaxează-te, eliberează-te! Vezi ce simți, observă spre ce te îndrepți, cum te simți când alegi mâncarea, observă cât îți pui în farfurie, observă textura mâncării în timp ce o mesteci, mestecă încet și de multe ori observă cum te gândești la sport și mișcare, lasă-te purtată acolo unde te duc pașii.
Dă-ți voie chiar să fumezi dacă deja o faci (știu că spui că îți place și oricum o faci fără vină, fii totuși atentă la tine când îți dai voie cu adevărat, la cum simți țigara pe buze, fumul pe limbă, în gât, în plămâni, doar observă-te), bea ce simți dacă deja o faci, și fii atentă la gust, până când e „nou” pe limbă, când te obișnuiești cu el. Lasă-ți mintea să aleagă ce vrea cu adevărat știind că totul e permis.
TU ai puterea de a te elibera oricând. Nu sta prinsă într-o cușcă de reguli, pe care oricum nu le poți îndeplini și bifa perfect.
Răspunsul și rezolvarea: FII BLÂNDĂ, înțelegătoare cu tine, cu sufletul tău, cu inima ta, lasă-ți instinctul, intuiția să te poarte, tu doar observă-te.
Vorbește-ți frumos, vorbește despre tine frumos, laudă-te în fața ta și a altora. Lasă caterinca și autoironia, încă nu le poți face față, de asta ești unde ești. Le poți relua după ce ai trecut „puntea”, dacă vrei neapărat.
Conectează-te la inima ta, la TINE, la sufletul tău, la vibrația corpului tău. Eu te ajut!