Nu-ți bloca mintea cu astfel de idei!

„Vreau să mă schimb!”

Așa încep promisiunile față de noi înșine sau ceilalți, așa apar așteptările, așa vin dezamăgirile, așa apare vina și neputința, așa se închide un cerc vicios care nu-ți dă ocazia să experimentezi și altceva.

Mintea asta minunată are stocate toate emoțiile și amintirile legate de dorința de schimbare a ta către tine sau a ta către alții din prisma altora sau a ta.

Acolo sunt și toate „eșecurile” tale sau ale celorlalți. Vezi tu, principalele misiuni ale minții sunt să te țină în viață, departe de durere și în căutare de plăcere.

Și imediat ce decizi să te schimbi, să slăbești, să ții regim… mintea se alertează, simte durerea și-ți dă tot felul de scuze și de portițe de scăpare… îți dă un pilot automat care să te ajute în momentele „grele”.

Când tu spui „Vreau să mă schimb„, înseamnă că ești într-un confort, adică ai avut un anumit comportament ce în timp a devenit confort… unul aparent, dar tot confort este.

Mintea detectează confortul că fiind plăcere și înțelege că tu (mânat de ceva din exterior), vrei să-i iei plăcerea.

Deci te va trece automat pe un program, pe un pilot automat ce îți va găsi toate scuzele posibile (adică îți apar scuze în minte, fără să le cauți conștient), că tu să rămâi în acel confort aparent.

Pentru că ce bagi constant, repetitiv în mintea ta, în corpul tău, vor da obișnuințe și vor deveni dependențe.

Minții îi place familiarul și urăște nefamiliarul

De aceea când vrei să aduci ceva nou în viața ta, ce necesită un efort, o muncă, indiferent că este un regim de viață nou, sport, o afacere nouă, un job nou, o nouă oră mai matinală la care să te trezești…, mintea este atât de prezentă și îți poate găsi tot felul de scuze.

Chiar mintea ta este cea care dă impulsuri în corp, simptome care să demonstreze că nu e timpul să-ți sculptezi trupul, să aduci altfel de alimente în viața ta, să practici sport, să taci atunci când ai vorbi, să vorbești atunci când ai tace, să divorțezi, să te căsătorești, să intri sau să ieși dintr-o relație… etc.

Îți activează un pilot automat menit să te salveze, să te ajute, care, de fapt pe termen lung sigur va fi în defavoarea ta: îți aduce aminte că și străbunica avea și ea șolduri mari… deci e genetic și n-ai de ce face sport; iți aduci aminte că și X a încercat regimul cutare și nu a reușit, îți aduce aminte că ai mai încercat X acțiune, că ți-a fost greu și n-ai reușit etc.

Ai doar nevoie să actualizezi informația din mintea ta.

„Dar dacă nu trebuie să mă schimb, ce am de făcut?”

Ai nevoie doar să înlocuiești părți pe care acum le ai dar nu le mai vrei active, cu alte părți de care ai nevoie, aducându-le la suprafață.

Ai nevoie doar să adaugi acțiuni noi sau să scoți acțiuni vechi, iar acest proces repetat, să creeze noua realitate și noi obiceiuri.

Cum vine asta? Toți cuprindem toate părțile posible ale personalității, toți cuprindem toate calitățile și defectele posibile.

Adică toți avem în noi o parte leneșă dar și una activă; una nevrotică dar și una calmă; una de față cuminte dar și una de femeie fatală/rebelă/vampă; una de pacifistă dar și una de violență, una de îndrăzneață dar și una de timidă; una de mamă blândă dar și una de mamă agitată… etc.

Toți suntem la fel, depinde în ce procent avem activate și menținute de familie, de anturaj sau de noi (din inconștientă sau ignoranță) aceste diverse părți.

Aceste părți rămân active atâta vreme cât așa te descrii ca fiind. Practic, negi existența opusului ei sau o ignori neștiind să o activezi/reactivezi.

Dar vestea bună este că dacă poți într-o direcție înseamnă că poți și în cealaltă.

Ia descrie-te de acum că tu ești în opusul bun a ce erai până atunci!

Așa că uită că ai fost descrisă ca fiind, de exemplu, timidă. Cum? Dă-i un nume acestei părți și trimite-o la plimbare pe timp nelimitat, promițându-i că dacă vei mai avea nevoie de ea, ai să o chemi. Apoi cheam-o în scenă pe cea băgăreață/descurcăreață/îndrăzneață, dă-i un nume, urează-i un entuziast „Bine ai revenit” și folosește-o, pune-o la muncă.

Va fi foarte entuziasmată, pentru că face parte din tine și nu o foloseai.

Așa că ce ai de făcut este să ai răbdare cu tine, să-ți înțelegi momentul dar în același timp să te și miști în direcția pe care o dorești.

Da, doar atât ai nevoie. Ai nevoie să activezi tot ce ai nevoie să aduci în plus în viața ta, să fie o plăcere care să te ducă în altă direcție, una mai bună pentru tine.

Și uite așa, din direcție în direcție, în loc să schimbi tot macazul și să o iei razna de disconfort, tu să mergi în zigzaguri mici, ușor de acceptat pentru minte. Evident că macazul schimbat te duce mai repede unde vrei… dar este o iluzie.

Cei prea puțini

Ca și tine și alți 97% au încercat și nu le-a ieșit.

Restul de 3% sunt excepții. (98% din cei 3% suferă de depresia succesului, adică nu se pot bucura de succesul acțiunilor sale pentru că drumul a fost mult, mult prea dur și nu au avut grijă de sufletul lor, nu au fost blânzi cu ei)

Gary Vaynerchuk obișnuiește să spună:

„Mănâncă rahat timpt de 2 ani și vei mânca caviar pentru tot restul vieți tale”.

Da, poate fi posibil, dar câți rămân blocați în acei doi ani pe care îi încep iar și iar, ajungând de fapt la 5 ani, 8 ani… 25 de ani doar de încercări dintr-o bucată? Simplu, toți cei 97%!

Aceasta este o formulă pentru „heirup-iști”, așa le spun eu celor ce uită de sufletul lor, de călătoria în sine. Am fost acolo și am avut și depresia succesului.

De aceea sunt eu aici, să te luminez, să te ajut, să te susțin, să te încurajez, să te ghidez fiind atentă la ritmul tău și capacitățile tale.

Așa că, ce ai nevoie, de fapt, este o activare a altor părți din tine, a altor credințe. Adică tu să îți spui că vrei să înlocuiești treptat ce făceai cu altceva.

Această abordare este mult mai lină și ușor de înghițit spre un rezultat minunat.