Există o veche parabolă budistă Zen care zice cam așa:
Un războinic samurai, consumat de vinovăție pentru că a ucis atât de mulți oameni pe câmpul de luptă, a mers la un călugăr și a întrebat:
Învață-mă despre Rai și Iad!
Călugărul și-a ridicat ochii spre samurai și a spus calm:
De ce te-aș învăța ceva? Ești prost, murdar și ești o rușine pentru clasa de samurai.
Aceste cuvinte l-au înfuriat pe samurai și și-a scos sabia, gata să-l omoare pe călugărul care îl jignise. Dar călugărul s-a uitat în ochii samuraiului și a răspuns cu blândețe:
Prietene, acesta este Iadul.
Când samuraiul și-a dat seama că călugărul și-a riscat viața pentru a-i arăta iadul, el a căzut în genunchi și a plâns cu compasiune și recunoștință. Călugărul zâmbi:
Și acesta este Raiul.
E atât de ușor să tragi concluzia că Raiul și Iadul locuiesc în noi.
Acționezi sau reacționezi?
Tot un proverb budist spune că:
Prostul reacționează iar înțeleptul acționează.
Diferența? „Reacționezi” ca urmare a reflexului mental format. „Reacționezi” pentru că așa ai repetat, așa te-ai antrenat, așa ai avut exemple în mica copilărie.
„Acționezi” în stare de prezență, adică atunci când înainte de a face ceva te întrebi „mă ajută cu adevărat ce urmează să fac, asta e ce rezolvă situația, îmi place ce simt acum? „
Iadul, care este o stare a minții, este rezultatul rănilor, durerilor, măștilor asimilate. Este în mintea conștientă, este un pilot automat de apărare. Apare când intri pe „supraviețuire” adică mai ești capabil doar de: luptă, fugi sau ascunde-te.
Raiul este tot o stare, dar este o stare a inimii. Când tu înțelegi că cel ce e violent este de fapt prima victimă, că el este primul ce suferă, atunci îl poți privi altfel. Ai o singură variantă care te ajută. Nu intra în ce el aruncă.
Retrage-te, pleacă, sau așteaptă să se calmeze, apoi îi spui cum te face să te simți.
Raiul și iadul
Nu te gândi imediat că trebuie să fii sfântă, gândește-te că fiecare oferă, aruncă din el doar ce conține, din ce s-a antrenat. Ai dreptate când te gândești că dacă e adult e de datoria lui să aibe grijă de cum se comportă.
Ca cineva să își schimbe comportamentul are întâi nevoie să conștientizeze că are o problemă.
Raiul și iadul nu sunt locuri în care mergem după moarte. Sunt stări pe care le trăim chiar aici pe Pământ.
Pentru mine, iadul este o stare a minții, iar cerul este o stare a inimii.
Și în fiecare zi, fluctuăm de-a lungul liniei continue care le separă pe cele două.
S-ar putea să ajungem rar la un punct de furie care ne face să dorim să ucidem pe cineva, dar cu siguranță experimentăm furia la nivelul dorinței de a răni pe altcineva verbal sau fizic.
La capătul opus al spectrului, experimentăm, de asemenea, profunda compasiune și dragoste pentru ceilalți și pentru noi înșine.
Uneori – în special în timpul meditației profunde – putem ajunge chiar la stări de conștiință în care experimentăm sentimentul Unității.
Emoții
Știm cu toții ce fac corpului emoțiile dense. Furia, literalmente ne face corpul fizic și mintea să se îmbolnăvească.
Emoțiile puternic negative, pe termen lung, ne pot ucide (furia intensă distruge celulele), organele noastre se îmbolnăvesc, la fel cum și emoțiile intens pozitive ne pot vindeca.
Emoțiile bazate pe dragoste ne fac să trăim mai mult. Ele ne umplu inimile și ne aduc bucurie. Ele ne fac corpurile mai energizate și mai sănătoase.
Este un adevărat succes când rămâi în poziția de observator față de reacția cuiva. Sau când chiar tu ești pe punctul de a reacționa dar conștientizezi momentul și îl domolești sau chiar închei cerându-ți iertare de la tine și de la ceilalți.
Laudă-te, practic ai adăugat zile sănătoase vieții tale.
Iată deci întrebarea:
Dacă cerul și iadul există la capetele opuse ale unui spectru, ce putem face pentru a ne ține mai aproape de partea Raiului?
Folosesc doua strategii eficiente:
1. Fii conștient
A trăi în conștientizare – adică a ști că nu ești gândurile tale, dar ești cel care privește – îți permite să răspunzi la viață în loc să reacționezi la ea.
Conștientizarea se poate activa într-un mod puternic. Să presupunem că atingi din greșeală pe cineva de pe stradă și el/ea se enervează foarte tare pe tine.
E atât de ușor să spui „fii prezent, fii conștient” dar ce te face să-ți activezi instinctiv starea de prezență? Ce ai nevoie să declanșezi în tine în așa fel încât să intri direct în postura de observator?
Răspunsul este simplu, iubirea. Nu există o tehnică de a intra în observator, ci, până nu te iubești cu adevărat și profund, să te pocnească plânsul de dragul tău, nu-i poți iubi pe ceilalți.
Pentru că doar din iubire îi poți înțelege pe ceilalți. Nu confunda iubirea cu aroganța de superioritate, celălalt o va simți.
Dacă trăiești inconștient, fără iubire, vei avea tendința de a reacționa împotriva acelei persoane cu același nivel de furie pe care ea îl aruncă asupra ta.
În acest scenariu, situația se poate intensifica rapid și ceea ce poate a început ca un episod banal poate deveni cumplit.
2. Îndreaptă-ți atenția către inimă și departe de minte
Folosesc un exercițiu simplu pe care îl numesc exercițiul Heart to Heart.
Dacă trăiești în conștientizare, poți lăsa furia acelei persoane să treacă pe lângă tine, ca vântul prin plete sau haine și să continui cu ziua ta, neafectată.
Pur și simplu respiră adânc și pune mâna pe inimă. Simte cum bate și fii atentă doar la cum îți lovește mâna. Conștientizează și simte cum bate doar pentru tine, niciodată nu te-a înșelat. (Problemele la inimă apar când tu ți-ai înșelat primul inima. La nou-născuți este altul factorul declanșator).
Întreabă-te: Merită inimioara mea starea asta?
Vizualizează apoi o lumină intensă care explodează din pieptul tău!
Acest exercițiu simplu va atrage atenția asupra centrului inimii, care este sediul sufletului tău și unde se găsește iubirea.
Cu cât ești mai conectat cu inima, cu atât vei rămâne mai mult în Rai!
Dacă vrei să crești și să te dezvolți pe toate planurile te invit în programul Zeița Light sau în programul Zeița Premium.