Orice contract se negociază înainte, poți încerca și după, vezi dacă ține :). Tu ți-ai negociat contractul tău?
Când ne îndrăgostim, când apare îndrăgosteală după timp îndelungat de la ultima sau după o pierdere sau suferință iar noi simțim că am găsit în sfârșit persoană lângă care rezonăm, încep să apară frici, bariere care ne împiedică să comunicăm și alte aspecte mai sensibile ale vieții unui cuplu, de frică să nu-l/o speriem sau pierdem.
De cele mai multe ori ne implicăm extrem de mult emoțional și pornim într-o relație/căsătorie fără să avem nicio idee de cum va fi. Și asta este perfect posibil, dar doar atunci când chiar cunoști arta negocierii și a comunicării fără frică de a pierde, e esențial.
Acordul tacit
Apare un soi de acord tacit asupra unor aspecte ale vieții în doi. Doar că nu fiecare are în minte aceeași realitate, doar își închipuie că au, sperând să ajungă la un rezultat comun dar fără discuții, negocieri… așa, pur și simplu invocând bunul simț și gândind că au văzut aceleași filme și au tras aceleași concluzii. Țeapă, mare țeapă!
90% dintre cele ce ajung la mine în terapie, coaching, întâmpină dificultăți în a gestiona partea financiară în cuplu. Așa dispare romantismul.
În loc să fii luată de valul petrecerii care urmează și a rochiei pe care ai să o porți, gândește-te că tu de acum înainte promiți să fii cu acest om pentru tot restul vieții.
11 lucruri despre care să discutați înainte de căsătorie
Oamenii se căsătoresc fără să vorbească dinainte despre:
- Cum își vor gestiona banii: Vor fi toți banii puși în casă? Mereu se va cunoaște numărul lor exact? Fiecare își păstrează și gestionează banii proprii și se împrumută de la celălalt sau îi cere celuilalt? Va fi nevoit să se justifice pentru fiecare leu? Vei fi nevoită să te coafezi, manichiurezi pe ascuns?
Vei fi nevoită să minți despre costul abonamentului de la masaj sau sală? (sunt bărbați care consideră că după căsătorie astea trebuie să înceteze, că nu mai ai motiv să faci toate astea).
Vei fi nevoită să te împrumuți pentru un cadou surpriză? Are încredere în tine că știi prioritățile în casă și te lasă să ai banii tăi fară să justifici cum îi cheltuiești? Îmi place cum spunea o prietenă: Banii mei sunt banii mei, banii lui sunt banii noștri! - Cine va avea grijă de copii? Câți copii vor avea? Ce se va întâmpla dacă mai apare o sarcină? Cine se implică cel mai mult în creșterea fizică a copiilor, dar în cea financiară?
Cine își va lua pauză pentru creșterea lor (după ce criterii)? Cum vor gestiona momentele în care terții ca soacre/socrii vor avea ceva de spus pe oricare subiect?
Vor accepta sau nu bani de la părinți? (sunt bărbați care nu suportă asta, iar ele sunt nevoite să se mulțumească cu mult mai puțin decât aveau acasă). - Cum va cotiza fiecare către părinți, cu cât? La vedere sau pe ascund?
Se poate întâmpla că unul să nu aibe o relație frumoasă cu părinții și să nu te lase nici pe tine să le faci cadou vacanțe sau obiecte sau poate fi chiar invers. - Ce se întâmplă dacă unul dorește să mai studieze ceva?
- Cum vor fi vacanțele, numai în cuplu, sau vor fi și vacanțe „ca fetele” – „ca băieții”?
- Câte mașini veți avea? Dacă vă fi doar una, cum o veți împărți?
- Ce se întâmplă dacă unul primește o promovare sau vrea să înceapă o afacere?
- Cine pe cine nu suportă în familia celuilalt? Ce se întâmplă când el sau ea trebuie să meargă la o petrecere dată de acea rudă/prieten pe care celălalt nu-l suportă?
- Ați discutat despre fanteziile voastre erotice? Te deranjează dacă ți le spune? Ți-e jenă să i le spui? Ai fi capabilă, ar fi capabil/ă să ți le împlinească sau te lasă să ți le împlinești?
Ești dispusă să trăiești fără ele? Ți se pare corect să-l/o privezi de ele? - Cât de important este sexul pentru tine în relație, dar pentru el?
- Ce fel de relație dorește? Monogamă? Ce înseamnă monogamă pentru el/ea?
Să-ți pui sufletul la bătaie într-o relație, fără să vorbești despre toate astea înainte, e ca și cum ți-ai pune toți banii la bătaie într-o afacere cu un partener fără să stipulezi termeni și condiții, fiecare cu cât intră, fiecare cât se implică, fără să se cunoască atribuțiunile fiecăruia.
Ce se întâmplă dacă nu discutați înainte
Dacă nu discuți toate astea, atunci de unde știi care sunt calitățile pe care el/ea le are și de care te-ai îndrăgostit, pentru că toate sunt legate de situațiile de mai sus.
Acestea toate sunt subiecte în jurul cărora apar conflictele ce duc la rupturi mai târziu în relație și căsnicie, acestea sunt motive pentru care tu ajungi în terapie sau life coaching mai târziu… sau mai devreme decât crezi.
Inocența sau mai bine zis ignoranța și nebunia de a nu avea aceste subiecte bifate în discuții duc la divorțuri, suferințe, stări de agitație interminabile în cuplu.
Toate astea duc la relații nefericite, căsătorii nefericite, neîmplinite. Când spui „Lasă să ajungem acolo și văd eu”, e perfect realizabil.
Dar te sfătuiesc, ia o singură situație de mai sus și începe o discuție să vezi ce ești capabilă să afli, să mărturisești, să negociezi, să câștigi, vezi cum faci față… și atunci vei avea o idee despre cum va fi relația ta și cât ești de pregătită pentru ea.
Idealul și nevoile
Ideal este să găsești pe cineva cu care să te conectezi suflet la suflet, minte la minte și așa să rămâi pentru tot restul vieții. Dar pe planeta asta materială este destul de greu de atins, ești bombardat mereu de nevoi.
Nevoia de a ieși în lume și de a te integra, nevoia de a „te vinde” către ceilalți de care ai nevoie să-ți îndeplinește resursele financiare, apar copiii, nu poți să le impui doar alegerile și înțelegerile tale, e viața lor și fiecare venim să experimentăm altceva. Toate astea duc la o ieșire din spiritual spre mental. Atunci să te văd :).
Am avut de multe ori ocazia în viață să ajung și în cercuri de oameni chitiți pe ideal, pe purificare, pe sănătate fără excepții, pe iubire, pe înțelegere absolută, pe non material și pe non violență.
Eu înțeleg nevoia lor, înțeleg direcția lor. Dar ce văd este că ei văd „greșelile” celorlalți dar nu și pe ale lor. Când cineva propăvăduiește idealul, te aștepți să-l fi atins.
Am sesizat atâta frustrare, atâta clocot în „oala sub presiune”, atâta durere și evident violență în anumite grade încât îmi dau seama că nu este o alegere făcută la rece și una făcută la cald, pe emoție și suferință. Mă umple de iubire sufletul lor dar și de un disconfort ce mă împinge să mă îndepărtez.
Evident că am întâlnit și oameni „echilibrați” în aceste grupuri, dar sunt extrem de rari. Cu ei este o plăcere absolută să te conectezi.
Ce vreau să spun este, nu folosi afirmații pe care nu le conții, pe care nu le stăpânești, de genul: Doar iubirea contează. Da contează iubirea, dar doar ca punct de plecare, ca fond, ca soluție, ca bază, nu ca TOT, pentru că trăiești pe o planeta materială.
Eu spun: Lasă că am timp sa fiu doar spirituală când voi deveni iar doar energie intr-un Univers infinit, aici sunt limitată, DEOCAMDATĂ :).