Reziliența este noua abilitate pe care e nevoie să o conții.
Reziliența ajută la reducerea efectelor emoționale și fizice ale crizei de timp, supraîncărcării, nervozității, presiunilor financiare și schimbărilor neașteptate.
Reziliența ne ajută să rămânem flexibili și să sărim înainte când suntem provocați de circumstanțe stresante.
Cercetările arată că stresul zilnic poate avea un efect cumulativ, care ne poate epuiza rezervele de rezistență.
Când nu avem reziliență putem avea tendința de a adăuga dramatism suplimentar unei probleme care mărește tensiunea situației și creează și mai multă agonie.
Când nu avem reziliență scăpăm de sub control, greșim, spunem lucruri pe care le regretăm ulterior, ne ignorăm sănătatea și așa mai departe.
Un bun exemplu în acest sens ar putea fi atunci când ascultăm știrile, navigăm pe web sau într-o întâlnire și auzim ceva care ne înfurie sau ne îngrijorează.
Cum poți avea reziliență?
Fiind în observator adică fiind neutru, în afară emoțiilor.
Niciodată o situație nu este atât de gravă pe cât o pot face întrebarile și filozofia din jurul ei. Nu e treaba ta să preiei durerea tuturor, ai destule în viață și familia ta, indiferent la ce scară.
Să intri în durerea celorlalți (nu mă refer la familie și prieteni), nu te face un om mai bun, din contră, te poate transforma negativ iar tu să nu mai fii de ajutor prin acțiunile sau inacțiunile tale pentru cei importanți ție.
În loc să lași furia să alerge prin tine sau să proiecteze frică în viitor, imaginează-ți că ai un balon în minte plin cu tot ce ai aflat sau tot ce simți, care, de fapt se umple instantaneu când tu experimentezi sau afli ceva dramatic.
Supapa
Acum imaginează-ți că ai o supapă pe care doar dacă o atingi (butonul să fie tâmpla ta, de exemplu), te ajută să scoți presiunea sau aburul emoțiilor epuizându-le instantaneu. Când atingi tâmpla-supapă spune tare „uș, ieși!”.
Acum simte că această supapă chiar te ajută să iți recâștigi instantaneu controlul și perspectiva, astfel încât să îți poți alege opțiunile și să alegi cum dorești să răspunzi.
Spune zâmbind GATA; sau să se deschidă supapa când te tragi de lobul urechii zicând: Gata, ieși, golește-te! (cu mâinile pipăie ți și presează ușor capul ca și cum ai dezumfla un balon, apoi scutură-ți mâinile. E ușor, fă-o!
Fă asta diseară când urmărești știrile sau în următoarea întâlnire din această după-amiază sau când verifci cele mai recente evenimente, când ești online mai târziu astăzi. Sau când un binevoitor sare să-ți aducă la cunoștință ultima drama a unui necunoscut. Experimentează tehnica.
Când în timpul unei zile, nopți, oricând îți vine în minte un gând care doar te tulbură și nu este o situație pe care tu personal să o rezolvi, fă doar următoarea tehnică: Trage aer în stomac puternic, până simți că a urcat și în cap, apoi spune relaxat: Lasă să treacă!
Zi asta în timp ce cu mâna dreaptă faci o mișcare de la dreapta spre stânga ca și cum ai alunga un țânțar din fața ochilor, așa cum fac bătrânele la țară când se referă la ceva banal. Astfel de gânduri au voie doar să treacă, ca o amintire, nu să rămână și să stârnească emoții.
Este un instrument excelent pe care îl ai ca parte a setului de instrumente pentru construirea rezilienței.
Observă și admite ceea ce simți
Pentru a obține mai multe informații despre emoțiile tale, va trebui să devii mai conștientă de ceea ce simți. Observarea și admiterea a ceea ce simțiți necesită încetinire și evaluare.
Periodic, pe tot parcursul zilei pur și simplu oprește-te și observă cum te simți. Durează doar câteva secunde să întrebi:
„Ce simt acum?”
Nu judeca ce simți. În schimb, observă ce emoții ai. Vei descoperi lucruri noi despre tiparele tale emoționale și ceea ce declanșează emoții mai puțin dorite în tine.
Pune un nume comic acelui sentiment.
Pur și simplu numindu-ți sentimentul, oricare ar fi acesta – îngrijorare, anxietate, vină, neputință, frustrare, furie, tristețe, rănire, rezistență sau chiar o tulburare vagă – te va ajuta să recunoști ceea ce simți într-un mod comic.
Poți avea o reacție de genul „Ce faci Stresulică/Guguță/ Supărăcila (numește-l cum îți vine ție mai potrivit), ai venit pe la mine?”, și gata – observă-te.
Doar observând, sinele tău magnific știe ce are de făcut.